M-a durut burta aproape intreaga zi. Nu am putut invata, nu am putut face aproape nimic. Am stat tot timpul chircita in pat, am luat 3 algocalmine. Nu am mai rezistat si m-am ridicat cu chiu cu vai ca sa merg la farmacie (marmacie cum zice S.). Paseam cu privirea in pamant sa imi ascund grimasa de durere de pe fata. Am impresia ca aratam ca o fugara, ca o scapata din spital, de aia nu priveam pe nimeni. Si culmea, vad cu coada ochiului o masina straina cum parcheaza pe marginea strazii in dreptul meu, si tot cu coada ochiului il vad pe soferul dubios (un grasan cu ochelari de soare) cum mi se adreseaza. Dar nu auzeam nimic. Nici daca m-as fi simtit bine nu cred ca as fi auzit nimic. Am intrat repede in farmacie si m-am asezat la rand in spatele a doua persoane, cand aud clopotelul de la usa cum anunta un nou bolnav. Si ma trezesc in spatele meu cu dubiosul din masina care mi se adreseaza impertinent: Domnisoara, daca am fi intr-o tara subdezvoltata probabil nu am vorbi unii cu altii, dar intr-o tara civilizata atunci cand o persoana straina cere indicatii i se raspunde. Idiotul. M-am uitat la el nervoasa si nu am scos nici un cuvant. Ce naiba sa ii spun? Sa ma lase dracului in pace cu lectiile lui de buna purtare pe care nu e in masura sa mi le dea? Probabil daca ar avea niste dureri menstruale groaznice asa cum am eu luna de luna ar intelege. Nimeni nu stie nimic. Nimeni nu intelege nimic.
In seara asta dupa ce au ajuns parintii mei aici, am coborat pana la magazin. Am trecut pe langa cladirile (sau fostele cladiri)ale universitatii de Arte Plastice sectia sculptura si de la colt am vazut deasupra gardurilor verzi o statuie a lui Iisus Hristos (seamana cu cea din Rio de Janeiro), un Iisus alb, frumos si bland care veghea intreaga strada, care ma veghea pe mine, pe mine pe mine. Si un sculptor in salopeta de lucru, cu maini frumoase, facea ultimele finisari. Si Iisus isi inalta bratele cu palmele Sale minunate! Priveam hipnotizata sculptura si am inceput sa tremur toata. Am cumparat ce era de cumparat si m-am intors tot pe acolo. Priveam mergand statuia si Hristos ma privea la randul Lui, si sculptorul sau ma privea. S-a oprit din lucru s-a ridicat si ma privea tacut cu dalta in mana. La colt m-am oprit sa privesc statuia cum vegheaza toata strada. Nu vreau aici sa expun toate gandurile si crezurile mele despre Iisus Hristos. Imi aduc aminte de o Biblie pentru copii de cand eram mica in care am citit: Lasati copiii sa vina la mine! Si un desen cu Iisus Hristos frumos si bun, inconjurat de copii. M-a urmarit ani intregi imaginea aceea. Il iubesc pe Iisus Hristos. M-am blocat, incep sa cliseizez, incep sa ma repet. Nu pot sa vorbesc despre credinta fara sa pomenesc de Hristos. Spuneam ca e mitul miturilor ceea ce a facut El. Nu. E Adevarul meu. Adevarul meu (imi starnesc curiozitatea barbatii cu chipuri christice cum e R.).
Am avut un vis acum 2 zile. Erau doi oameni cu caini la noi pe scara. Un caine rau pe care il tinea un barbat in brate. Un alt caine minuscull (il asociez cu un fluture groaznic ca un ghem) care zbura pe scara. Au intrat amandoi cu caini cu tot in lift. Surorii mele ii era teama. A pasit spre cabina. Sora mea a cazut sub lift. O vedeam cazand pe spate, in gol. Am sarit dupa ea si nu am mai gasit-o. am fost apoi proiectata intr-un alt plan. Si am vazut-o dintr-o data acolo, dreapta, simpla, asteptandu-ma. Avea parca o alta culoare. Mi-e teama. O iubesc prea mult. O iubesc cel mai mult.
Mama a visat un sarpe urias in casa noastra.Mama era cu tata in dormitor si ii spunea: Adi., inchide usa, nu-l lasa sa intre. Cand a venit la cj mi-a povestit mama visul si a inceput sa planga.
Bunicul meu e in spital, la sectia cardiologie. I-a spus mamei ca e ultima oara cand se va mai trata in spital, fiindca sfarsitul e aproape. O viseaza des pe Buni Ana. Mi-e teama pentru el. Casa trebuie sa fie acolo, el trebuie sa fie acolo chiar si singur. Casa e spatiul viselor mele unde ma proiectez tot timpul. Acolo se rezolva totul. Se aseaza. Acolo am copilarit.
In seara asta dupa ce au ajuns parintii mei aici, am coborat pana la magazin. Am trecut pe langa cladirile (sau fostele cladiri)ale universitatii de Arte Plastice sectia sculptura si de la colt am vazut deasupra gardurilor verzi o statuie a lui Iisus Hristos (seamana cu cea din Rio de Janeiro), un Iisus alb, frumos si bland care veghea intreaga strada, care ma veghea pe mine, pe mine pe mine. Si un sculptor in salopeta de lucru, cu maini frumoase, facea ultimele finisari. Si Iisus isi inalta bratele cu palmele Sale minunate! Priveam hipnotizata sculptura si am inceput sa tremur toata. Am cumparat ce era de cumparat si m-am intors tot pe acolo. Priveam mergand statuia si Hristos ma privea la randul Lui, si sculptorul sau ma privea. S-a oprit din lucru s-a ridicat si ma privea tacut cu dalta in mana. La colt m-am oprit sa privesc statuia cum vegheaza toata strada. Nu vreau aici sa expun toate gandurile si crezurile mele despre Iisus Hristos. Imi aduc aminte de o Biblie pentru copii de cand eram mica in care am citit: Lasati copiii sa vina la mine! Si un desen cu Iisus Hristos frumos si bun, inconjurat de copii. M-a urmarit ani intregi imaginea aceea. Il iubesc pe Iisus Hristos. M-am blocat, incep sa cliseizez, incep sa ma repet. Nu pot sa vorbesc despre credinta fara sa pomenesc de Hristos. Spuneam ca e mitul miturilor ceea ce a facut El. Nu. E Adevarul meu. Adevarul meu (imi starnesc curiozitatea barbatii cu chipuri christice cum e R.).
Am avut un vis acum 2 zile. Erau doi oameni cu caini la noi pe scara. Un caine rau pe care il tinea un barbat in brate. Un alt caine minuscull (il asociez cu un fluture groaznic ca un ghem) care zbura pe scara. Au intrat amandoi cu caini cu tot in lift. Surorii mele ii era teama. A pasit spre cabina. Sora mea a cazut sub lift. O vedeam cazand pe spate, in gol. Am sarit dupa ea si nu am mai gasit-o. am fost apoi proiectata intr-un alt plan. Si am vazut-o dintr-o data acolo, dreapta, simpla, asteptandu-ma. Avea parca o alta culoare. Mi-e teama. O iubesc prea mult. O iubesc cel mai mult.
Mama a visat un sarpe urias in casa noastra.Mama era cu tata in dormitor si ii spunea: Adi., inchide usa, nu-l lasa sa intre. Cand a venit la cj mi-a povestit mama visul si a inceput sa planga.
Bunicul meu e in spital, la sectia cardiologie. I-a spus mamei ca e ultima oara cand se va mai trata in spital, fiindca sfarsitul e aproape. O viseaza des pe Buni Ana. Mi-e teama pentru el. Casa trebuie sa fie acolo, el trebuie sa fie acolo chiar si singur. Casa e spatiul viselor mele unde ma proiectez tot timpul. Acolo se rezolva totul. Se aseaza. Acolo am copilarit.
